INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INDECÉNȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INDECÉNȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INDECÉNȚĂ s. v. obscenitate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Indecență ≠ decență (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

indecénță s. f., g.-d. art. indecénței; pl. indecénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INDECÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter indecent; lipsă de decență; impudicitate; nerușinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indécence, lat. indecentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard