ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDÂRJÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndârji; înverșunare, întărâtare. – V. îndârji. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNDÂRJÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNDÂRJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDÂRJÍ vb. 1. v. înverșuna. 2. v. înfuria. 3. v. încăpățâna. 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. v. înteți. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNDÂRJÍRE s. 1. v. înverșunare. 2. v. dârzenie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

îndârjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjésc, imperf. 3 sg. îndârjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndârjeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

îndârjíre s. f., g.-d. art. îndârjírii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard