ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNCURAJÁ ~éz tranz. (în opoziție cu a descuraja) 1) (persoane) A susține insuflând curaj; a face să prindă curaj; a îmbărbăta. 2) fig. A susține stimulând dezvoltarea sau realizarea practică. ~ un proiect. /<fr. encourager (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ÎNCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr. encourager) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoșa, a (se) speria (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A încuraja ≠ a demoraliza, a deprima, a descuraja (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

încurajá vb., ind. prez. 1 sg. incurajéz, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încurajéze; ger. încurajând (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard