INCUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) culcat pe un alt organ, fără să concrească cu acesta. (< engl. incumbent, lat. incumbens) (Sursa: MDN )
| incumbent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | incumbent | incumbentul | incumbentă | incumbenta |
| plural | incumbenți | incumbenții | incumbente | incumbentele |
| genitiv-dativ | singular | incumbent | incumbentului | incumbente | incumbentei |
| plural | incumbenți | incumbenților | incumbente | incumbentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
