Dex incumba, incumba, definiţie incumba, dex.ro Mobile

INCUMBÁ, pers. 3 incúmbă, vb. I. Intranz. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. – Din fr. incomber, lat. incumbere. (Sursa: DEX '98 )

INCUMBÁ vb. I. intr. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. [P.i. 3 -bă. / < lat. incumbere, cf. fr. incomber, it. incombere]. (Sursa: DN )

INCUMBÁ vb. intr. (despre sarcini, obligații) a se impune, a reveni cuiva. (< lat. incumbere, fr. incomber) (Sursa: MDN )

A INCUMBÁ pers. 3 incúmbă intranz. (despre sarcini, obligații) A reveni în mod obligatoriu cuiva. /<lat. incumbare, fr. incomber (Sursa: NODEX )

incumba verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) incumba	incumbare	incumbat	incumbând	singular	plural
		(a) incumba	incumbare	incumbat	incumbând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	incumbă	(să) incumbe	incumba	incumbă	incumbase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	incumbă	(să) incumbe	incumbau	incumbară	incumbaseră