INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INCULPÁT, -Ă s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INCULPÁT, -Ă s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INCULPÁT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inculpát s. m., pl. inculpáți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INCULPÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INCULPÁ vb. v. acuza. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

inculpátă s. f., pl. inculpáte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard