Dex.Ro Mobile
INCUBÁRE, incubări, s. f. (Med.) Acțiunea de a incuba și rezultatul ei. – V. incuba. (Sursa: DEX '98 )

INCUBÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incuba și rezultatul ei; incubație. [< incuba]. (Sursa: DN )

INCUBÁ, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. – Din fr. incuber. (Sursa: DEX '98 )

A INCUBÁ ~éz tranz. (un agent patogen) A infiltra în organism pentru a testa reacțiile. /<fr. incuber (Sursa: NODEX )

INCUBÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.) A se infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. A (se) supune operației de incubație (2) [în DN]. [< fr. incuber]. (Sursa: DN )

INCUBÁ vb. tr., refl. 1. (despre microbi, virusuri) a (se) infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. a (se) supune operației de incubație (2). (< fr. incuber) (Sursa: MDN )

incubá vb., ind. prez. 1 sg. incubéz, 3 sg. și pl. incubeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
incuba   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) incuba incubare incubat incubând singular plural
incubea incubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) incubez (să) incubez incubam incubai incubasem
a II-a (tu) incubezi (să) incubezi incubai incubași incubaseși
a III-a (el, ea) incubea (să) incubeze incuba incubă incubase
plural I (noi) incubăm (să) incubăm incubam incubarăm incubaserăm, incubasem*
a II-a (voi) incubați (să) incubați incubați incubarăți incubaserăți, incubaseți*
a III-a (ei, ele) incubea (să) incubeze incubau incuba incubaseră
* Formă nerecomandată

incubare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incubare incubarea
plural incubări incubările
genitiv-dativ singular incubări incubării
plural incubări incubărilor
vocativ singular incubare, incubareo
plural incubărilor