INCRIMINÁ,incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; p. gener. a învinovăți, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer. (Sursa: DEX '98 )
INCRIMINÁvb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare]. (Sursa: DN )
INCRIMINÁvb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare) (Sursa: MDN )
INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăți, învinui. (Sursa: Sinonime )
incriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. și pl. incrimineáză (Sursa: Ortografic )
ÎNCRIMINÁ vb. I. v. incrimina. (Sursa: DEX '98 )
A INCRIMINÁ ~éztranz. (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminer (Sursa: NODEX )
A incrimina ≠ a dezvinovăți (Sursa: Antonime )
A se incrimina ≠ a se justifica (Sursa: Antonime )
