INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
INCONVENIÉNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente]. (Sursa: DN )
INCONVENIÉNT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedică, dificultate. (< fr. inconvénient, lat. inconveniens) (Sursa: MDN )
INCONVENIÉNT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj. (Sursa: Sinonime )
inconveniént s. n. (sil. -ni-ent), pl. inconveniénte (Sursa: Ortografic )
INCONVENIÉNT ~e n. Situație nefavorabilă față de cineva; neajuns, dezavantaj; dificultate. /<fr. inconvénient, lat. inconveniens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| inconvenient substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | inconvenient | inconvenientul |
| plural | inconveniente | inconvenientele |
| genitiv-dativ | singular | inconvenient | inconvenientului |
| plural | inconveniente | inconvenientelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
