INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en- ] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
INCONGRUÉNȚĂ s.f. (Liv. ) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en- . / < lat. incongruentia , cf. fr. incongruité ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
INCONGRUÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence , it. incongruenza , lat. incongruentia ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
INCONGRUÉNȚĂ s. v. contradicție, contra-zicere, nepotrivire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
incongruénță s. f., pl. incongruénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
INCONGRUÉNȚĂ ~e f. Lipsă de congruență; nepotrivire; neconcordanță. [Sil. -con-gru-en- ] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
incongruență substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular incongrue nță incongrue nța plural incongrue nțe incongrue nțele genitiv-dativ singular incongrue nțe incongrue nței plural incongrue nțe incongrue nțelor vocativ singular incongrue nță, incongrue nțo plural incongrue nțelor
