Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare. (Sursa: DEX '98 )

INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare]. (Sursa: DN )

INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare) (Sursa: MDN )

INCOMODÁ vb. v. deranja. (Sursa: Sinonime )

incomodá vb., ind. prez. 1 sg. incomodéz, 3 sg. și pl. incomodeáză (Sursa: Ortografic )

INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește. 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus. (Sursa: DEX '98 )

A INCOMODÁ ~éz tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acțiuni; a împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare (Sursa: NODEX )

INCOMÓD ~dă (~zi, ~de) 1) Care nu este comod; care nu poate fi folosit cu ușurință; fără comoditate; nepractic. Aparat ~. 2) fig. (despre persoane) Care deranjează, stingherește. /<fr. incommode, lat. incommodus (Sursa: NODEX )

INCOMÓD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate. 2. (Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr. incommode]. (Sursa: DN )

INCOMÓD, -Ă adj. 1. care nu este comod. 2. (despre oameni) supărător, stingheritor. (< fr. incommode, lat. incommodus) (Sursa: MDN )

INCOMÓD adj. 1. v. neconfortabil. 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stânjenitor, supărător. (O situație ~.) (Sursa: Sinonime )

Incomod ≠ comod, îndemânatic (Sursa: Antonime )

incomód adj. m. comod (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
incomod   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incomod incomodul incomo incomoda
plural incomozi incomozii incomode incomodele
genitiv-dativ singular incomod incomodului incomode incomodei
plural incomozi incomozilor incomode incomodelor
vocativ singular
plural

incomoda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) incomoda incomodare incomodat incomodând singular plural
incomodea incomodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) incomodez (să) incomodez incomodam incomodai incomodasem
a II-a (tu) incomodezi (să) incomodezi incomodai incomodași incomodaseși
a III-a (el, ea) incomodea (să) incomodeze incomoda incomodă incomodase
plural I (noi) incomodăm (să) incomodăm incomodam incomodarăm incomodaserăm, incomodasem*
a II-a (voi) incomodați (să) incomodați incomodați incomodarăți incomodaserăți, incomodaseți*
a III-a (ei, ele) incomodea (să) incomodeze incomodau incomoda incomodaseră
* Formă nerecomandată