Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCOLĂCÍT, -Ă, încolăciți, -te, adj. Învârtit, înfășurat (în formă de colac); încovrigat. – V. încolăci. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNCOLĂCÍ ~ésc tranz. A face să se încolăcească. /în + colac (Sursa: NODEX )

A SE ÎNCOLĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se învălătuci. ~ în jurul... 2) A se strânge în formă de colac; a se face colac; a se încovriga. 3) (despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba mereu direcția (formând o linie șerpuită); a șerpui. /în + colac (Sursa: NODEX )

ÎNCOLĂCÍ vb. 1. a (se) ghemui, a (se) încârliga, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul ...) 2. v. încovriga. (Sursa: Sinonime )

ÎNCOLĂCÍT adj. 1. înfășurat, învălătucit, răsucit, sucit. (Șerpi ~ți.) 2. v. încovrigat. (Sursa: Sinonime )

A (se) încolăci ≠ a (se) descolăci (Sursa: Antonime )

A se încolăci ≠ a se dezvălătuci (Sursa: Antonime )

încolăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolăcésc, imperf. 3 sg. încolăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încolăceáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
încolăci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încolăci încolăcire încolăcit încolăcind singular plural
încolăcește încolăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încolăcesc (să) încolăcesc încolăceam încolăcii încolăcisem
a II-a (tu) încolăcești (să) încolăcești încolăceai încolăciși încolăciseși
a III-a (el, ea) încolăcește (să) încolăcească încolăcea încolăci încolăcise
plural I (noi) încolăcim (să) încolăcim încolăceam încolăcirăm încolăciserăm, încolăcisem*
a II-a (voi) încolăciți (să) încolăciți încolăceați încolăcirăți încolăciserăți, încolăciseți*
a III-a (ei, ele) încolăcesc (să) încolăcească încolăceau încolăci încolăciseră
* Formă nerecomandată

încolăcit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încolăcit încolăcitul încolăci încolăcita
plural încolăciți încolăciții încolăcite încolăcitele
genitiv-dativ singular încolăcit încolăcitului încolăcite încolăcitei
plural încolăciți încolăciților încolăcite încolăcitelor
vocativ singular
plural