ÎNCLEȘTÁ,încleștez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ Tranz. A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. Refl. A se agăța cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ Refl. Fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNCLEȘTÁ ~éztranz. 1) A prinde ca în clește. 2) A strânge cu putere (ca un clește). ~ pumnii. [Sil. în-cleș-] /în + clește (Sursa: NODEX )
A SE ÎNCLEȘTÁ mă ~ézintranz. 1) A se închide strâns de tot (ca cleștele). ◊ A i ~ fălcile (sau gura) a-i deveni țapene maxilarele; a nu fi în stare să deschidă gura. 2) A se agăța cu disperare. 3) (despre ființe) A se lua la luptă, apucându-se cu îndârjire. 4) fig. (despre lupte, războaie) A deveni mai intens; a se desfășura mai crâncen. /în + clește (Sursa: NODEX )
ÎNCLEȘTÁ vb. 1. a strânge. (A ~ dinții, pumnii.)2. v. crispa. 3. v. încăiera. (Sursa: Sinonime )
A încleșta ≠ a descleșta (Sursa: Antonime )
încleștá vb., ind. prez. 1 sg. încleștéz, 3 sg. și pl. încleșteáză (Sursa: Ortografic )
