INCITÁȚIE, incitații, s. f. (Livr.) Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio. (Sursa: DEX '98 )
INCITÁȚIE s.f. Incitare; instigare. [Gen. -iei, var. incitațiune s.f. / cf. fr. incitation, lat. incitatio]. (Sursa: DN )
INCITÁȚIE s. f. incitare. (< fr. incitation, lat. incitatio) (Sursa: MDN )
INCITÁȚIE s. v. ațâțare, incitare, instigare, instigație, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare. (Sursa: Sinonime )
incitáție s. f. (sil. -ți-e), art. incitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. incitáției; pl. incitáții, art. incitáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| incitație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | incitație | incitația |
| plural | incitații | incitațiile |
| genitiv-dativ | singular | incitații | incitației |
| plural | incitații | incitațiilor |
| vocativ | singular | incitație, incitațio |
| plural | incitațiilor |
