INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care incită; instigator. – Din fr. incitateur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
INCITATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care incită; instigator. [< fr. incitateur ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
INCITATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care incită; instigator. (< fr. incitateur ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
INCITATÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
incitatór adj. m., s. m., pl. incitatóri; f. sg. și pl. incitatoáre , g.-d. sg. art. incitatoárei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
INCITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. ș i f. Persoană care incită; om care îndeamnă la acțiuni violente; instigator; provocator. /<fr. incitateur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
incitator adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular incitato r incitato rul incitatoa re incitatoa rea plural incitato ri incitato rii incitatoa re incitatoa rele genitiv-dativ singular incitato r incitato rului incitatoa re incitatoa rei plural incitato ri incitato rilor incitatoa re incitatoa relor vocativ singular — — plural — —
