INCITATÍV, -Ă, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant. – Din fr. incitatif. (Sursa: DEX '98 )
INCITATÍV, -Ă adj. (Rar) Incitator. [Cf. it. incitativo]. (Sursa: DN )
INCITATÍV, -Ă adj. incitant. (< fr. incitatif) (Sursa: MDN )
incitatív s. m., adj. m., pl. incitatívi; f. sg. incitatívă, pl. incitatíve (Sursa: Ortografic )
| incitativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | incitativ | incitativul | incitativă | incitativa |
| plural | incitativi | incitativii | incitative | incitativele |
| genitiv-dativ | singular | incitativ | incitativului | incitative | incitativei |
| plural | incitativi | incitativilor | incitative | incitativelor |
| vocativ | singular | incitativule | incitativo |
| plural | incitativilor | incitativelor |
