Dex.Ro Mobile
INCISÍV1, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive. (Sursa: DEX '98 )

INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif. (Sursa: DEX '98 )

INCISÍV, -Ă adj. Tăios, mușcător. ♦ Dinți incisivi (și s.m.) = cei patru dinți din față care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif]. (Sursa: DN )

INCISÍV1 s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive) (Sursa: MDN )

INCISÍV2, -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif) (Sursa: MDN )

INCISÍV adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric. (Sursa: Sinonime )

incisív adj. m., s. m., pl. incisívi; f. sg. incisívă, pl. incisíve (Sursa: Ortografic )

INCISÍV1 ~ă (~i, ~e): Dinți ~i dinții din față (opt la număr) care servesc la mușcarea și mărunțirea alimentelor. /<fr. incisif, lat. incisivus (Sursa: NODEX )

INCISÍV2 ~ă (~i, ~e) (despre vorbe, stil) Care conține aluzii răutăcioase; mușcător; pișcător; usturător; înțepător. /<fr. incisif, lat. incisivus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
incisiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incisiv incisivul incisi incisiva
plural incisivi incisivii incisive incisivele
genitiv-dativ singular incisiv incisivului incisive incisivei
plural incisivi incisivilor incisive incisivelor
vocativ singular incisivule incisivo
plural incisivilor incisivelor