INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente. (Sursa: DEX '98 )
INCIPIÉNT, -Ă adj. Aflat la început, în prima fază; de început, începător. [Pron. -pi-ent. / < lat. incipiens]. (Sursa: DN )
INCIPIÉNT, -Ă adj. aflat la început, în prima fază. (< it. incipiente, lat. incipiens) (Sursa: MDN )
INCIPIÉNT adj. inițial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.) (Sursa: Sinonime )
incipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl. incipiénți; f. sg. incipiéntă, pl. incipiénte (Sursa: Ortografic )
INCIPIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se află la început; de la început; începător. [Sil. -pi-ent] /<lat. incipiens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| incipient adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | incipient | incipientul | incipientă | incipienta |
| plural | incipienți | incipienții | incipiente | incipientele |
| genitiv-dativ | singular | incipient | incipientului | incipiente | incipientei |
| plural | incipienți | incipienților | incipiente | incipientelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
