INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel. (Sursa: DEX '98 )
INCIDENTÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Întâmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale]. (Sursa: DN )
INCIDENTÁL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale) (Sursa: MDN )
INCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. v. neprevăzut. (Sursa: Sinonime )
incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. sg. incidentálă, pl. incidentále (Sursa: Ortografic )
INCIDENTÁL1 adv. Pe neașteptate; în mod neprevăzut; accidental; întâmplător; inopinat. /<fr. incidentel, it. incidentale (Sursa: NODEX )
INCIDENTÁL2 ~ă (~i, ~e) Care are caracter de incident; neprevăzut; întâmplător; accidental. /<fr. incidentel, it. incidentale (Sursa: NODEX )
| incidental adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | incidental | incidentalul | incidentală | incidentala |
| plural | incidentali | incidentalii | incidentale | incidentalele |
| genitiv-dativ | singular | incidental | incidentalului | incidentale | incidentalei |
| plural | incidentali | incidentalilor | incidentale | incidentalelor |
| vocativ | singular | incidentalule | incidentalo |
| plural | incidentalilor | incidentalelor |
