ÎNCEȚOȘÁ, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNCEȚOȘÁT, -Ă, încețoșați, -te, adj. Învăluit în ceață; fig. împăienjenit. – V. încețoșa. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNCEȚOȘÁ ~éz tranz. A face să se încețoșeze. /în + cețos (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNCEȚOȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea ceață. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înnegura; a se tulbura; a se întuneca. S-au ~at ochii. /în + cețos (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNCEȚOȘÁ vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. v. împăienjeni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNCEȚOȘÁT adj. 1. v. cețos. 2. neclar, sur, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.) 3. v. împăienjenit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A se încețoșa ≠ a se limpezi (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

încețoșá vb., ind. prez. 3 sg. încețoșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. încețoșéze; ger. încețoșând (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard