Dex.Ro Mobile
Vezi 18 expresii

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNCETÁ ~éz 1. intranz. A(-și) opri desfășurarea; a conteni. Uzina și-a ~at activitatea.~ din viață a muri. 2. tranz. A face să nu mai aibă loc; a conteni. Zgomotul din stradă a încetat. /<lat. quetare (Sursa: NODEX )

ÎNCETÁ vb. 1. a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. opri. 4. v. întrerupe. 5. a amuți, a dispărea, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. v. sfârși. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfârși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.) (Sursa: Sinonime )

A înceta ≠ a continua (Sursa: Antonime )

încetá vb., ind. prez. 1 sg. încetéz, 3 sg. și pl. înceteáză, perf. s. 1 sg. încetái; conj. prez. 3 sg. și pl. încetéze (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înceta (1 încet)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înceta încetare încetat încetând singular plural
încea încetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încet (să) încet încetam încetai încetasem
a II-a (tu) înceți (să) înceți încetai încetași încetaseși
a III-a (el, ea) încea (să) încete înceta încetă încetase
plural I (noi) încetăm (să) încetăm încetam încetarăm încetaserăm, încetasem*
a II-a (voi) încetați (să) încetați încetați încetarăți încetaserăți, încetaseți*
a III-a (ei, ele) încea (să) încete încetau înceta încetaseră
* Formă nerecomandată

înceta (1 încetez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înceta încetare încetat încetând singular plural
încetea încetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încetez (să) încetez încetam încetai încetasem
a II-a (tu) încetezi (să) încetezi încetai încetași încetaseși
a III-a (el, ea) încetea (să) înceteze înceta încetă încetase
plural I (noi) încetăm (să) încetăm încetam încetarăm încetaserăm, încetasem*
a II-a (voi) încetați (să) încetați încetați încetarăți încetaserăți, încetaseți*
a III-a (ei, ele) încetea (să) înceteze încetau înceta încetaseră
* Formă nerecomandată