ÎNCEPÚT,începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCEPÚT ~urin. 1) v. A ÎNCEPE. 2) Prima realizare într-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care începe sau cu care începe ceva. ~ul anului. ◊ De la ~ din capul locului; din prima clipă. La ~ a) în stadiul inițial; b) mai întâi; în primul rând. 4) înv. Punct de plecare; obârșie; origine. A marca ~ul scrisului român. /v. a începe (Sursa: NODEX )
ÎNCEPÚT s. 1. debut, (înv.) primiții (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.)2. v. origine. 3. v. cap. (Sursa: Sinonime )
Început ≠ încheiere, sfârșit (Sursa: Antonime )
începút s. n., pl. începúturi (Sursa: Ortografic )