ÎNCĂIERÁ,încáier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCĂIERÁRE,încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNCĂIERÁ încáiertranz. A ataca înconjurând din toate părțile. /în + caier (Sursa: NODEX )
A SE ÎNCĂIERÁ mă încáierintranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier (Sursa: NODEX )
ÎNCĂIERÁRE ~ărif. 1) v. A ÎNCĂIERA și A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. ~ între tabere dușmane. /v. a (se) încăiera (Sursa: NODEX )
ÎNCĂIERÁ vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-ați ~?)2. a se hărțui. (Se ~ în joacă.)3. a se încleșta, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.)4. a se înfrunta, (fâg.) a se ciocni. (Două tabere care se ~.)5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au ~.) (Sursa: Sinonime )
ÎNCĂIERÁRE s. 1. v. bătaie. 2. harță, hărțuială, hărțuire. (O ~ în joacă.)3. încleștare. (~ lor la luptă.)4. înfruntare, (înv. și reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unități armate dușmane.) (Sursa: Sinonime )
încăierá vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 sg. și pl. încáieră; conj. prez. 3 sg. și pl. încáiere (Sursa: Ortografic )
încăieráre s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări (Sursa: Ortografic )
