Dex.Ro Mobile
INAUGURÁRE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei. – V. inaugura. (Sursa: DEX '98 )

INAUGURÁRE s.f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei; deschidere; începere. [Pron. i-nau-. / < inaugura]. (Sursa: DN )

INAUGURÁRE s. 1. deschidere, începere. (~ stagiunii.) 2. v. vernisaj. 3. v. dezvelire. (Sursa: Sinonime )

inauguráre s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inaugurării; pl. inaugurări (Sursa: Ortografic )

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate; într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. Din fr. inaugurer, lat. inaugurare. (Sursa: DEX '98 )

A INAUGURÁ ~éz tranz. (instituții, întreprinderi, expoziții, monumente etc.) A deschide cu solemnitate în fața publicului. [Sil. in-au-] /<fr. inaugurer, lat. inaugurare (Sursa: NODEX )

INAUGURÁRE ~ări f. 1) v. A INAUGURA. 2) Ceremonie prin care se inaugurează ceva (un așezământ, o instituție, o expoziție etc.). /v. a inaugura (Sursa: NODEX )

INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare]. (Sursa: DN )

ÎNAUGURÁ vb. I. v. inaugura. (Sursa: DN )

INAUGURÁ vb. tr. a începe, a deschide solemn activitatea unei instituții; a dezveli un monument. ◊ (fig.) a începe, a deschide drum. (< fr. inaugurer, lat. inaugurare) (Sursa: MDN )

INAUGURÁ vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă stagiune.) 2. v. vernisa. 3. v. dezveli. (Sursa: Sinonime )

inaugurá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inauguréz, 3 sg. și pl. inaugureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
inaugura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inaugura inaugurare inaugurat inaugurând singular plural
inaugurea inaugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inaugurez (să) inaugurez inauguram inaugurai inaugurasem
a II-a (tu) inaugurezi (să) inaugurezi inaugurai inaugurași inauguraseși
a III-a (el, ea) inaugurea (să) inaugureze inaugura inaugură inaugurase
plural I (noi) inaugurăm (să) inaugurăm inauguram inaugurarăm inauguraserăm, inaugurasem*
a II-a (voi) inaugurați (să) inaugurați inaugurați inaugurarăți inauguraserăți, inauguraseți*
a III-a (ei, ele) inaugurea (să) inaugureze inaugurau inaugura inauguraseră
* Formă nerecomandată

inaugurare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inaugurare inaugurarea
plural inaugurări inaugurările
genitiv-dativ singular inaugurări inaugurării
plural inaugurări inaugurărilor
vocativ singular inaugurare, inaugurareo
plural inaugurărilor

înaugura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înaugura înaugurare înaugurat înaugurând singular plural
înaugurea înaugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înaugurez (să) înaugurez înauguram înaugurai înaugurasem
a II-a (tu) înaugurezi (să) înaugurezi înaugurai înaugurași înauguraseși
a III-a (el, ea) înaugurea (să) înaugureze înaugura înaugură înaugurase
plural I (noi) înaugurăm (să) înaugurăm înauguram înaugurarăm înauguraserăm, înaugurasem*
a II-a (voi) înaugurați (să) înaugurați înaugurați înaugurarăți înauguraserăți, înauguraseți*
a III-a (ei, ele) înaugurea (să) înaugureze înaugurau înaugura înauguraseră
* Formă nerecomandată

înaugurare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înaugurare înaugurarea
plural înaugurări înaugurările
genitiv-dativ singular înaugurări înaugurării
plural înaugurări înaugurărilor
vocativ singular înaugurare, înaugurareo
plural înaugurărilor