INAMÍC, -Ă,inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic). (Sursa: DEX '98 )
INAMÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; vrăjmășesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus (Sursa: NODEX )
INAMÍC2 ~cim. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură față de cineva (sau ceva); dușman; vrăjmaș. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; dușman; vrăjmaș. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus (Sursa: NODEX )
INAMÍC, -Ăadj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus]. (Sursa: DN )
INAMÍC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus) (Sursa: MDN )
INAMÍC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos. (Sursa: Sinonime )
Inamic ≠ amic, prieten (Sursa: Antonime )
inamíc adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic (Sursa: Ortografic )
