Dex.Ro Mobile
IMUNIZÁRE, imunizări, s. f. Acțiunea de a (se) imuniza și rezultatul ei. – V. imuniza. (Sursa: DEX '98 )

IMUNIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) imuniza și rezultatul ei. [< imuniza]. (Sursa: DN )

imunizáre s. f., g.-d. art. imunizării; pl. imunizări (Sursa: Ortografic )

IMUNIZÁ, imunizez, vb. I. Tranz. și refl. A face sau a deveni imun în urma unui tratament sau prin faptul că a avut în trecut aceeași boală la care este expus în prezent. – Din fr. immuniser. (Sursa: DEX '98 )

A IMUNIZÁ ~éz tranz. A face să se imunizeze. /<fr. immuniser (Sursa: NODEX )

A SE IMUNIZÁ mă ~éz intranz. A deveni imun; a căpăta imunitate. /<fr. immuniser (Sursa: NODEX )

IMUNIZÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. [< fr. immuniser]. (Sursa: DN )

IMUNIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. (< fr. immuniser) (Sursa: MDN )

imunizá vb., ind. prez. 1 sg. imunizéz, 3 sg. și pl. imunizeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
imuniza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) imuniza imunizare imunizat imunizând singular plural
imunizea imunizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) imunizez (să) imunizez imunizam imunizai imunizasem
a II-a (tu) imunizezi (să) imunizezi imunizai imunizași imunizaseși
a III-a (el, ea) imunizea (să) imunizeze imuniza imuniză imunizase
plural I (noi) imunizăm (să) imunizăm imunizam imunizarăm imunizaserăm, imunizasem*
a II-a (voi) imunizați (să) imunizați imunizați imunizarăți imunizaserăți, imunizaseți*
a III-a (ei, ele) imunizea (să) imunizeze imunizau imuniza imunizaseră
* Formă nerecomandată

imunizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imunizare imunizarea
plural imunizări imunizările
genitiv-dativ singular imunizări imunizării
plural imunizări imunizărilor
vocativ singular imunizare, imunizareo
plural imunizărilor