ÎMPUȘCÁ,împúșc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. (Sursa: DEX '96 )
A ÎMPUȘCÁ1 împúșc 1. tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc; a trage cu pușca. 2) (despre arme de foc) A produce o detunătură. 3) fig. A produce pocnete asemănătoare cu cele de pușcă. /în + pușcă (Sursa: NODEX )
A ÎMPUȘCÁ2 împúșctranz. (cuie) A introduce, cu un aparat special, într-o suprafață betonată. /în + pușcă (Sursa: NODEX )
A SE ÎMPUȘCÁ mă împúșcintranz. A face (concomitent) schimb de împușcături (cu cineva). /în + pușcă (Sursa: NODEX )
ÎMPUȘCÁ vb. (înv. și pop.) a pușca, (înv. și reg.) a pușcări. (Sursa: Sinonime )
împușcá vb., ind. prez. 1 sg. împúșc, 2 sg. împúști, 3 sg. și pl. împúșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. împúște (Sursa: Ortografic )
