IMPURITÁTE,impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
IMPURITÁTEs.f.1. Starea a ceea ce este impur; necurățenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanță. [Cf. lat. impuritas, fr. impureté]. (Sursa: DN )
IMPURITÁTEs. f. 1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas) (Sursa: MDN )
IMPURITÁTE s. v. gunoi. (Sursa: Sinonime )
Impuritate ≠ puritate (Sursa: Antonime )
impuritáte s. f., g.-d. art. impurității; pl. impurități (Sursa: Ortografic )
IMPURITÁTE ~ățif. 1) Caracter impur; lipsă de puritate. 2) fig. Lipsă de integritate morală; imoralitate. 3) chim. Substanță străină care se găsește în componența altei substanțe. 4) la pl. Substanțe toxice sau infecțioase aflate în mediul înconjurător. /<fr. impureté, lat. impuritas, ~atis (Sursa: NODEX )
