IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor]. (Sursa: DN )
IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor) (Sursa: MDN )
IMPUNĂTÓR adj. 1. grandios. 2. grandios, maiestos, măreț, (livr.) august. (O ceremonie ~oare.) 3. v. falnic. (Sursa: Sinonime )
Impunător ≠ neimpunător (Sursa: Antonime )
impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre (Sursa: Ortografic )
IMPUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impozant; impresionant. /a impune + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
| impunător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | impunător | impunătorul | impunătoare | impunătoarea |
| plural | impunători | impunătorii | impunătoare | impunătoarele |
| genitiv-dativ | singular | impunător | impunătorului | impunătoare | impunătoarei |
| plural | impunători | impunătorilor | impunătoare | impunătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
