IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus. (Sursa: DEX '98 )
IMPÚDIC, -Ă adj. Nerușinat, necuviincios. [Cf. fr. impudique, lat. impudicus]. (Sursa: DN )
IMPÚDIC, -Ă adj. lipsit de pudoare; nerușinat, indecent. (< fr. impudique, lat. impudicus) (Sursa: MDN )
IMPÚDIC adj. 1. v. obscen. 2. v. lasciv. (Sursa: Sinonime )
Impudic ≠ pudic (Sursa: Antonime )
impúdic adj. m., pl. impúdici: f. sg. impúdică, pl. impúdice (Sursa: Ortografic )
IMPÚDIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este pudic; lipsit de pudoare; fără pudoare; indecent; nerușinat. /<fr. impudique, lat. impudicus (Sursa: NODEX )
| impudic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | impudic | impudicul | impudică | impudica |
| plural | impudici | impudicii | impudice | impudicele |
| genitiv-dativ | singular | impudic | impudicului | impudice | impudicei |
| plural | impudici | impudicilor | impudice | impudicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
