IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IMPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IMPRUDÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IMPRUDÉNȚĂ s. nechibzuință, necugetare, nepre-vedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Imprudență ≠ prudență (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IMPRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudență. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard