IMPROVIZÁȚIE, improvizații, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Piesă muzicală improvizată. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din fr. improvisation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IMPROVIZÁȚIE s.f. Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. [Gen. -iei, var. improvizațiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizațiia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IMPROVIZÁȚIE s. f. improvizare. ◊ lucru făcut la repezeală, spontan, la moment. ◊ interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată. ◊ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

improvizáție s. f. (sil. -ți-e), art. improvizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. improvizáției; pl. improvizáții, art. improvizáțiile (sil. -ți-i) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IMPROVIZÁȚIE ~i f. 1) v. A IMPROVIZA. 2) Lucru improvizat. [G.-D. improvizației; Sil. im-pro-vi-za-ți-e] /<fr. improvisation (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard