IMPROMPTÚ, impromptuuri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptü. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IMPROMPTÚ s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negândite]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

impromptú s. n., art. impromptúul (sil. -ptu-ul); pl. impromptúuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IMPROMPTÚ ~uri n. Compoziție muzicală instrumentală, de obicei lirică, cu caracter de improvizație. /<fr. impromptu (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard