IMPROBITÁTE, improbități, s. f. (Livr.) Lipsă de probitate. – Din fr. improbité. (Sursa: DEX '98 )
IMPROBITÁTE s.f. Lipsă de probitate, necinste. [Cf. fr. improbité]. (Sursa: DN )
IMPROBITÁTE s. f. lipsă de probitate, necinste. (< fr. improbité) (Sursa: MDN )
improbitáte s. f., g.-d. art. improbității; pl. improbități (Sursa: Ortografic )
| improbitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | improbitate | improbitatea |
| plural | improbități | improbitățile |
| genitiv-dativ | singular | improbități | improbității |
| plural | improbități | improbităților |
| vocativ | singular | improbitate, improbitateo |
| plural | improbităților |
