IMPRÓB, -Ă adj. Lipsit de probitate, necinstit. [Cf. fr. improbe]. (Sursa: DN )
IMPRÓB, -Ă adj. lipsit de probitate, necinstit. (< fr. improbe) (Sursa: MDN )
imprób adj. m., pl. impróbi; f. sg. impróbă, pl. impróbe (Sursa: Ortografic )
IMPRÓB ~ă (~i, ~e) Care este lipsit de probitate; incorect; necinstit. /<fr. improbe, lat. improbus (Sursa: NODEX )
| improb adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | improb | improbul | improbă | improba |
| plural | improbi | improbii | improbe | improbele |
| genitiv-dativ | singular | improb | improbului | improbe | improbei |
| plural | improbi | improbilor | improbe | improbelor |
| vocativ | singular | improbule | improbo |
| plural | improbilor | improbelor |
