A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva
A fi călare (sau stăpân) pe situație = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice
A pescui în apă tulbure = a se folosi de împrejurări tulburi, pentru dobândirea unui câștig
A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului
A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa
A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa
A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva
La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz
Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări
Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit
În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile
ÎMPREJURÁRE,împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPREJURÁRE ~ărif. Situație în care are loc un eveniment oarecare; circumstanță. O ~ nimerită. ◊ După ~ări în concordanță cu situația. [G.-D. împrejurării] /v. a împrejura (Sursa: NODEX )
ÎMPREJURÁRE s. 1. v. situație. 2. circumstanță, ipostază, moment, ocazie, prilej, situație. (O ~ nimerită.)3. (la pl.) v. vremuri. 4. întâmplare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca ...) (Sursa: Sinonime )
ÎMPREJURÁRE s. v. circumferință, perimetru. (Sursa: Sinonime )
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări (Sursa: Ortografic )
