ÎMPOVĂRÁ,împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPOVĂRÁ ~éztranz. și fig. A face să se împovăreze. ~ cu griji. /în + povară (Sursa: NODEX )
A SE ÎMPOVĂRÁ mă ~ézintranz. și fig. A purta multe poveri; a încărca. /în + povară (Sursa: NODEX )
ÎMPOVĂRÁ vb. 1. a încărca, a îngreuia, a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.)2. v. copleși.3. v. oprima. (Sursa: Sinonime )
ÎMPOVĂRÁ vb. v. însărcina. (Sursa: Sinonime )
A împovăra ≠ a despovăra, a ușura (Sursa: Antonime )
împovărá vb., ind. prez. 1 sg. împovăréz, 3 sg. și pl. împovăreáză (Sursa: Ortografic )
