IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului s****l. – Din fr. impotence, lat. impotentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IMPOTÉNȚĂ f. 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotenței] /<fr. impotence, lat. impotentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului s****l de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul s****l. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IMPOTÉNȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

IMPOTÉNȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Impotență ≠ potență, vigoare (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

impoténță s. f., g.-d. art. impoténței (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard