IMPOTÉNT, -Ă,impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului s****l. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
IMPOTÉNT, -Ăadj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul s****l. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens]. (Sursa: DN )
IMPOTÉNT, -Ăadj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului s****l. (< fr. impotent, lat. impotens) (Sursa: MDN )
IMPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fără putere; neputincios. 2) (despre bărbați) Care nu este apt de a săvârși un act s****l. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis (Sursa: NODEX )