IMPOLITÉȚE, impoliteți, s. f. Lipsă de politețe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie. [Var.: impolitéță s. f.] – Din fr. impolitesse. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
IMPOLITÉȚE s.f. Mojicie, necuviință. [Var. impoliteță s.f. / cf. fr. impolitesse ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
IMPOLITÉȚE s. f. lipsă de politețe, mojicie, necuviință. (< fr. impolitesse ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
IMPOLITÉȚE s. v. mitocănie . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Impolitețe ≠ politețe, gentilețe (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
impolitéțe s. f. politețe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
IMPOLITÉȚĂ s. f. v. impolitețe. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
IMPOLITÉȚE ~i f. 1) Lipsă de politețe; necuviință. 2) Atitudine sau comportare nepoliticoasă. [G.-D. impoliteții; Pl. și impolitețuri ] /<fr. impolitesse (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
IMPOLITÉȚĂ s.f. v. impolitețe . (Sursa: DN ) Copy to clipboard
impoliteță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular impolite ță impolite ța plural impolite țe impolite țele genitiv-dativ singular impolite țe impolite ței plural impolite țe impolite țelor vocativ singular impolite ță, impolite țo plural impolite țelor
impolitețe substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular impolite țe impolite țea plural impolite ți impolite țile genitiv-dativ singular impolite ți impolite ții plural impolite ți impolite ților vocativ singular impolite țe, impolite țeo plural impolite ților
