IMPLICÁRE, implicări, s. f. Acțiunea de a implica și rezultatul ei. – V. implica. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IMPLICÁRE s.f. Faptul de a implica. [< implica]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

implicáre s. f., g.-d. art. implicării; pl. implicări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IMPLICÁ, implíc, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A IMPLICÁ implíc tranz. 1) A avea drept urmare; a conține în sine drept consecință. 2) (persoane) A antrena în mod conștient (într-o chestiune sau într-o situație nedorită. ~ într-un conflict. [Sil. im-pli-] /<fr. impliquer, lat. implicare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracțiune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer, it., lat. implicare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecință imediată. 2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces. II. refl. a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situație. (< fr. impliquer, lat. implicare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IMPLICÁ vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecția.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

implicá (implíc, implicát), vb. – A atrage după sine, a include, a amesteca. Lat. implicare (sec. XIX). – Der. (din lat.) implicație, s. f. (acțiunea de a implica); implicit, adj. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

implicá vb., ind. prez. 1 sg. implíc, 3 sg. și pl. implícă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard