A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat)
A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele
A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească
A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze
A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească
A pune piedică (sau piedici) = a împiedica
A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani
A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească
A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict
A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune
A se împiedica de nas = avea nasul excesiv de lung
A se împiedica la vorbă = a gângăvi
A se împiedica în picioare = a se împletici
A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun
A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum
A(-i) pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile așa cum sunt; a înșela (pe cineva)
A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută
A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze
A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieși înaintea cuiva (împiedicându-l să înainteze); b) a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri
Te pui pentru un fleac! A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acționeze
ÎMPIEDICÁ,împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPIEDICÁ vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se ~ în mers.)2. a se poticni. (Se ~ la vorbă.)3. a înfrâna. (~ o căruță, la vale.)4. a opri, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să ...)5. a jena, a stingheri, a stânjeni. (Îl ~ în mișcări.)6. v. zădărnici. 7. a înfrâna, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.)8. v. evita. 9. v. anihila. (Sursa: Sinonime )
A împiedica ≠ a despiedica, a stimula (Sursa: Antonime )
împiedicá, vb. I (reg.) a îndoi în două (în lungime) și a coase. (Sursa: DAR )
împiedicá (împíedic, împiedicát), vb. – 1. A pune piedică, a lega picioarele unui animal. – 2. A înfrîna o roată. – 3. A pune piedici. – 4. A interzice. – 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. – Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. Lat. impĕdĭcāre (Pușcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), cf. alb. pëngoń, v. it. impedicare, prov. empedegar, fr. empêcher, sp. empachar, port. empelgar. Cf. piedică. – Der. împiedicătură, s. f. (piedică, obstacol); împiedicătoare, s. f.(cală, pană, piedică); împiedicător, adj. (care împiedică); neîmpiedicat, adj. (liber, fără piedică); împieleca, vb. (a lega picioarele unui cal), încrucișare între împiedica și împila (Pușcariu, RF, II, 66; DAR). (Sursa: DER )
împiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. împiédic, 3 sg. și pl. împiédică; conj. prez. 3 sg. și pl. împiédice (Sursa: Ortografic )
