IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, s. f. Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din fr. impertinence. (Sursa: DEX '98 )
IMPERTINÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, necuviință, insolență. [Cf. fr. impertinence, it. impertinenza]. (Sursa: DN )
IMPERTINÉNȚĂ s. f. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviință, insolență. (< fr. impertinence) (Sursa: MDN )
IMPERTINÉNȚĂ s. v. obrăznicie. (Sursa: Sinonime )
impertinénță s. f., g.-d. art. impertinénței; (manifestări) pl. impertinénțe (Sursa: Ortografic )
IMPERTINÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter impertinent; insolență; obrăznicie. 2) Atitudine sau comportare impertinentă; insolență; obrăznicie; neobrăzare. /<fr. impertinence (Sursa: NODEX )
| impertinență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | impertinență | impertinența |
| plural | impertinențe | impertinențele |
| genitiv-dativ | singular | impertinențe | impertinenței |
| plural | impertinențe | impertinențelor |
| vocativ | singular | impertinență, impertinențo |
| plural | impertinențelor |
