IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens]. (Sursa: DN )
IMPERTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens) (Sursa: MDN )
IMPERTINÉNT adj. v. obraznic. (Sursa: Sinonime )
Impertinent ≠ politicos, tacticos (Sursa: Antonime )
impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; f. sg. impertinéntă, pl. impertinénte (Sursa: Ortografic )
IMPERTINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; insolent; neobrăzat. /<fr. impertinent, lat. impertinens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| impertinent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | impertinent | impertinentul | impertinentă | impertinenta |
| plural | impertinenți | impertinenții | impertinente | impertinentele |
| genitiv-dativ | singular | impertinent | impertinentului | impertinente | impertinentei |
| plural | impertinenți | impertinenților | impertinente | impertinentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
