IMPERSONALIZÁRE, impersonalizări, s. f. Faptul de a impersonaliza. – V. impersonaliza. (Sursa: DEX '98 )
IMPERSONALIZÁ, impersonalizez, vb. I. Tranz. (Lit.) A face ca stilul să devină impersonal, obiectiv. – Din engl. impersonalize. (Sursa: DEX '98 )
A IMPERSONALIZÁ ~éz tranz. (stilul) A face să devină impersonal. /<engl. impersonalize (Sursa: NODEX )
IMPERSONALIZÁ vb. tr. a da un caracter impersonal. (< engl. impersonalize) (Sursa: MDN )
impersonalizá vb., ind. prez. 1 sg. impersonalizéz, 3 sg. și pl. impersonalizeáză (Sursa: Ortografic )
| impersonaliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) impersonaliza | impersonalizare | impersonalizat | impersonalizând | singular | plural |
| impersonalizează | impersonalizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | impersonalizez | (să) impersonalizez | impersonalizam | impersonalizai | impersonalizasem |
| a II-a (tu) | impersonalizezi | (să) impersonalizezi | impersonalizai | impersonalizași | impersonalizaseși |
| a III-a (el, ea) | impersonalizează | (să) impersonalizeze | impersonaliza | impersonaliză | impersonalizase |
| plural | I (noi) | impersonalizăm | (să) impersonalizăm | impersonalizam | impersonalizarăm | impersonalizaserăm, impersonalizasem* |
| a II-a (voi) | impersonalizați | (să) impersonalizați | impersonalizați | impersonalizarăți | impersonalizaserăți, impersonalizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | impersonalizează | (să) impersonalizeze | impersonalizau | impersonalizară | impersonalizaseră |
* Formă nerecomandată
| impersonalizare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | impersonalizare | impersonalizarea |
| plural | impersonalizări | impersonalizările |
| genitiv-dativ | singular | impersonalizări | impersonalizării |
| plural | impersonalizări | impersonalizărilor |
| vocativ | singular | impersonalizare, impersonalizareo |
| plural | impersonalizărilor |
