IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IMPERFÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvârșit. ◊ (Gram.) Timp imperfect (și s.n.) = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IMPERFÉCT, -Ă I. adj. (și adv.) care nu este perfect; nedesăvârșit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arată o acțiune neterminată, de durată. (< lat. imperfectus, după fr. imparfait) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IMPERFÉCT adj. nedeplin, nedesăvârșit. (O realizare ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Imperfect ≠ desăvârșit, ideal, perfect (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

imperféct adj. m. perfect (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

imperféct s. n., pl. imperfécte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IMPERFÉCT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârșit; inform. 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ◊ Timpul ~ timp al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută durativă. /<lat. imperfectus, fr. imparfait (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard