IMPERÁTOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IMPERÁTOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei victorii asupra dușmanului. 2. Împărat. [< lat. imperator]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IMPERÁTOR s. m. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau senat după o victorie. (< lat. imperator) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IMPERÁTOR s. v. împărat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

imperátor s. m., pl. imperátori (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IMPERÁTOR ~i m. (în Roma republicană) Titlu conferit generalilor (de către soldați sau senat) în urma repurtării unei victorii. /<lat. imperator (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

AVE CAESAR (IMPERATOR), MORITURI TE SALUTANT! (lat.) slavă ție, Cezar (împărate), cei ce merg la moarte te salută! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 4. Omagiu rostit de gladiatori în fața lojii imperiale, la Roma, înainte de începerea luptelor în arenă. (Sursa: DE ) Copy to clipboard