IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis. (Sursa: DEX '98 )
IMPECÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvârșit, ireproșabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greși]. (Sursa: DN )
IMPECÁBIL, -Ă adj. perfect, desăvârșit, ireproșabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis) (Sursa: MDN )
IMPECÁBIL adj. 1. v. ireproșabil. 2. exemplar, ireproșabil, pilduitor. (O comportare ~.) (Sursa: Sinonime )
impecábil adj. m., pl. impecábili; f. sg. impecábilă, pl. impecábile (Sursa: Ortografic )
IMPECÁBIL ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; desăvârșit; complet; perfect; ireproșabil. /<fr. impeccable, lat. impeccabilis (Sursa: NODEX )
| impecabil adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | impecabil | impecabilul | impecabilă | impecabila |
| plural | impecabili | impecabilii | impecabile | impecabilele |
| genitiv-dativ | singular | impecabil | impecabilului | impecabile | impecabilei |
| plural | impecabili | impecabililor | impecabile | impecabilelor |
| vocativ | singular | impecabilule | impecabilo |
| plural | impecabililor | impecabilelor |
