Dex impacientat, impacientat, definiţie impacientat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

IMPACIENTÁT, -Ă, impacientați, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător. ♦ Neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta. (Sursa: DEX '98 )

IMPACIENTÁT adj. v. alarmat, intrigat, îngrijorat, neliniștit. (Sursa: Sinonime )

IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter. (Sursa: DEX '98 )

A IMPACIENTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter (Sursa: NODEX )

A SE IMPACIENTÁ mă ~éz intranz. livr. A deveni impacient; a-și pierde răbdarea. /<fr. impatienter (Sursa: NODEX )

IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare]. (Sursa: DN )

IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter) (Sursa: MDN )

IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura. (Sursa: Sinonime )

impacientá vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientéz, 3 sg. și pl. impacienteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

impacienta verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) impacienta	impacientare	impacientat	impacientând	singular	plural
		(a) impacienta	impacientare	impacientat	impacientând	impacientează	impacientați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	impacientez	(să) impacientez	impacientam	impacientai	impacientasem
	a II-a (tu)	impacientezi	(să) impacientezi	impacientai	impacientași	impacientaseși
	a III-a (el, ea)	impacientează	(să) impacienteze	impacienta	impacientă	impacientase
plural	I (noi)	impacientăm	(să) impacientăm	impacientam	impacientarăm	impacientaserăm, impacientasem*
	a II-a (voi)	impacientați	(să) impacientați	impacientați	impacientarăți	impacientaserăți, impacientaseți*
	a III-a (ei, ele)	impacientează	(să) impacienteze	impacientau	impacientară	impacientaseră

* Formă nerecomandată

impacientat adjectiv		masculin		feminin
impacientat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	impacientat	impacientatul	impacientată	impacientata
nominativ-acuzativ	plural	impacientați	impacientații	impacientate	impacientatele
genitiv-dativ	singular	impacientat	impacientatului	impacientate	impacientatei
genitiv-dativ	plural	impacientați	impacientaților	impacientate	impacientatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—