Dex.Ro Mobile
IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter. (Sursa: DEX '98 )

IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare]. (Sursa: DN )

IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter) (Sursa: MDN )

IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura. (Sursa: Sinonime )

impacientá vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientéz, 3 sg. și pl. impacienteáză (Sursa: Ortografic )

IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente. (Sursa: DEX '98 )

IMPACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza. (Sursa: DEX '98 )

A IMPACIENTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter (Sursa: NODEX )

A SE IMPACIENTÁ mă ~éz intranz. livr. A deveni impacient; a-și pierde răbdarea. /<fr. impatienter (Sursa: NODEX )

IMPACIÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut răbdarea; lipsit de răbdare; nerăbdător. /<fr. impatient, lat. impatiens, ~ntis (Sursa: NODEX )

IMPACIÉNȚĂ f. 1) Caracter impacient; nerăbdare. 2) Stare de nerăbdare. [G.-D. impacienței] /<fr. impatience, lat. impatientia (Sursa: NODEX )

IMPACIÉNT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens]. (Sursa: DN )

IMPACIÉNȚĂ s.f. (Rar) Nerăbdare, neliniște. [Cf. fr. impatience, it. impazienza, lat. impatientia]. (Sursa: DN )

IMPACIÉNT, -Ă adj. nerăbdător, neliniștit. (< fr. impatient, lat. impatiens) (Sursa: MDN )

IMPACIÉNȚĂ s. f. nerăbdare, neliniște. (< fr. impatience, lat. impatientia) (Sursa: MDN )

IMPACIÉNT adj. v. alarmat, intrigat, îngri-jorat, neliniștit, nerăbdător. (Sursa: Sinonime )

IMPACIÉNȚĂ s. v. agitație, frământare, grijă, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare, nervozitate, temere, zbucium. (Sursa: Sinonime )

Impacient ≠ pacient, răbdător (Sursa: Antonime )

Impaciență ≠ paciență (Sursa: Antonime )

impaciént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. impaciénți; f. sg. impaciéntă, pl. impaciénte (Sursa: Ortografic )

impaciénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. impaciénței (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
impacient   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impacient impacientul impacientă impacienta
plural impacienți impacienții impaciente impacientele
genitiv-dativ singular impacient impacientului impaciente impacientei
plural impacienți impacienților impaciente impacientelor
vocativ singular
plural

impacienta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) impacienta impacientare impacientat impacientând singular plural
impacientea impacientați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) impacientez (să) impacientez impacientam impacientai impacientasem
a II-a (tu) impacientezi (să) impacientezi impacientai impacientași impacientaseși
a III-a (el, ea) impacientea (să) impacienteze impacienta impacientă impacientase
plural I (noi) impacientăm (să) impacientăm impacientam impacientarăm impacientaserăm, impacientasem*
a II-a (voi) impacientați (să) impacientați impacientați impacientarăți impacientaserăți, impacientaseți*
a III-a (ei, ele) impacientea (să) impacienteze impacientau impacienta impacientaseră
* Formă nerecomandată

impaciență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impaciență impaciența
plural
genitiv-dativ singular impaciențe impacienței
plural
vocativ singular impaciență, impaciențo
plural