IMPACIENTÁ,impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter. (Sursa: DEX '98 )
IMPACIENTÁvb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare]. (Sursa: DN )
IMPACIENTÁvb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter) (Sursa: MDN )
IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura. (Sursa: Sinonime )
impacientá vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientéz, 3 sg. și pl. impacienteáză (Sursa: Ortografic )
IMPACIÉNT, -Ă,impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente. (Sursa: DEX '98 )
IMPACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza. (Sursa: DEX '98 )
A IMPACIENTÁ ~éztranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter (Sursa: NODEX )
A SE IMPACIENTÁ mă ~ézintranz. livr. A deveni impacient; a-și pierde răbdarea. /<fr. impatienter (Sursa: NODEX )
IMPACIÉNT ~tă (~ți, ~te)livr. Care și-a pierdut răbdarea; lipsit de răbdare; nerăbdător. /<fr. impatient, lat. impatiens, ~ntis (Sursa: NODEX )
IMPACIÉNȚĂf. 1) Caracter impacient; nerăbdare. 2) Stare de nerăbdare. [G.-D. impacienței] /<fr. impatience, lat. impatientia (Sursa: NODEX )
IMPACIÉNT, -Ăadj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens]. (Sursa: DN )
IMPACIÉNȚĂs.f. (Rar) Nerăbdare, neliniște. [Cf. fr. impatience, it. impazienza, lat. impatientia]. (Sursa: DN )